Atacând dintr-un grup de 14 cicliști cu 650 de metri înainte de final, Eddie Dunbar și-a pilotat bicicleta Propel Advanced SL echipată cu CADEX Max 40 WheelSystem către victorie, cu două secunde înaintea grupului urmăritor. A fost prima victorie la nivel WorldTour pentru Dunbar și a patra sa victorie în cei șapte ani de carieră profesională. La trecerea liniei, Dunbar a fost imediat felicitat de colegul său de echipă, Filippo Zana, care era și el în grupul fruntaș. Dunbar era aproape în lacrimi, rememorând dificultățile cu care s-a confruntat în ultimele 12 luni din cauza accidentărilor — în special retragerea sa din Giro d'Italia în luna mai, după doar două etape, din cauza unor tăieturi la picior care expuneau ligamentului colateral lateral (LCL) chiar sub genunchi.
„De la Vuelta de anul trecut cred că am avut șapte sau opt căzături,” a spus Dunbar. „Desigur, fizic asta își spune cuvântul, dar mental a fost și mai greu. De multe ori m-am gândit că poate nu mai am un viitor în acest sport din cauza accidentărilor. Iar anul acesta, după Giro, când mi-am rănit LCL-ul, am crezut că asta ar putea fi sfârșitul carierei mele în ciclism.
„Dar am un sprijin incredibil în jurul meu, prietena mea Niamh m-a susținut de atunci — de fapt, m-a susținut întotdeauna. Am un grup incredibil de familie și prieteni în echipă, și ei m-au susținut mult. A trecut mult timp, dar să le pot răsplăti sprijinul astăzi înseamnă foarte mult.”
Etapa de 166 km, care a început și s-a terminat în Padrón, a traversat patru cățărări clasificate în regiunea deluroasă Galicia, din nord-vestul Spaniei. Un grup de 38 de rutieri s-a desprins de pluton pe a doua cățărare, Puerto Aguasantas, după mai mult de 60 km de cursă intensă. Deși au existat atacuri și contraatacuri în kilometrii următori, lupta pentru victoria de etapă s-a desfășurat pe ultima cățărare, Puerto Cruxeiras, lungă de 2,9 km, cu o pantă medie de 8,9%, atingând vârful la 7,9 km de linia de sosire.
Zana a atins vârful împreună cu alți doi rutieri, în timp ce Dunbar urmărea într-un grup care se dispersa în spatele lor. După coborâre, cu doar 1,4 km rămași, grupul a fost prins, permițând celor 14 rutieri să viseze fiecare la victoria de etapă. Dunbar și-a jucat cartea cu un atac de lungă distanță, pornind la 650 de metri de linie. A deschis rapid un avans, iar în câteva secunde a devenit clar că restul grupului se lupta pentru locul al doilea. Irlandezul a avut timp să se bucure de moment și să sărbătorească victoria, trecând linia de sosire cu mâinile pe casca sa Rev Pro, incredul, obținând prima sa victorie de etapă într-un Mare Tur, după șapte apariții în Grand Tour.
„A trecut ceva timp de când am fost într-o astfel de situație, dacă sunt sincer, și m-am bazat pur și simplu pe experiența mea”, a spus Dunbar. „Sufeream puțin pe acea cățărare abruptă și mi-am dat seama că și ceilalți suferă. Îl aveam pe Pippo [Zana] în față, așa că mi-am permis să stau în spate, și am jucat inteligent. Știu că după o cursă grea pot sprinta, dar știam că trebuie să atac devreme. Să merg de la 600 de metri e poate un pic devreme pentru un sprint, dar asta a trebuit să fac pentru a câștiga. Nu-mi vine să cred.”
Dunbar a reflectat asupra modului în care venise la Vuelta cu intenția de a lupta pentru clasamentul general, dar a fost forțat să-și schimbe planurile după ce a suferit în etapele dificile de la începutul cursei.
„Uneori, e ciudat cum merg lucrurile,” a spus el. „Am avut un început foarte prost în cursă și am pierdut mult timp. Am venit aici să lupt pentru general, dar am realizat destul de repede că probabil nu aveam picioarele pentru asta. Pregătirea mea a fost foarte bună, așa că a fost momentul să îmi schimb planurile și să merg pentru o etapă. Astăzi a apărut o oportunitate la care nu mă așteptam, pentru că am încercat din greu să intru într-o evadare, și am crezut că acea șansă a fost pierdută. Dar grupul mare a plecat și cred că eu și Pippo am mers foarte bine în evadare și am fost foarte inteligenți. Chiar nu-mi vine să cred.”